Hello March

“They captured in their ramble all the mysteries and magics of a March evening. Very still and mild it was, wrapped in a great, white, brooding silence -- a silence which was yet threaded through with many little silvery sounds which you could hear if you hearkened as much with your soul as your ears. The girls wandered down a long pineland aisle that seemed to lead right out into the heart of a deep-red, overflowing winter sunset.”  ― L.M. Montgomery

I'm in love

“I'm in love with you," he said quietly.

"Augustus," I said.

"I am," he said. He was staring at me, and I could see the corners of his eyes crinkling. "I'm in love with you, and I'm not in the business of denying myself the simple pleasure of saying true things. I'm in love with you, and I know that love is just a shout into the void, and that oblivion is inevitable, and that we're all doomed and that there will come a day when all our labor has been returned to dust, and I know the sun will swallow the only earth we'll ever have, and I am in love with you.” 


― John Green, The Fault in Our Stars

DIY garden wood project

Despre furie si bloguri

In privinta temelor pe care blogurile si utilizatorii lor le abordeaza poate fi mult de spus, existand o arie destul de larga in ceea ce priveste subiectele abordate de catre acestea.

In privinta blogurilor de nisa, cele care se adreseaza unei anumite categorii de cititori, se poate spune faptul ca aceastea se bucura de un real succes fiind din ce in ce mai citite, astfel ca s-au dezvoltat bloguri destinate celor care sunt interesati de psihologie, moda si frumusete sau calatorii.

Cel mai indicat ar fi sa nu te apuci sa scrii mai multe bloguri in acelasi timp, deoarece e mult mai greu de gestionat lucrul acesta, existand posibilitatea ca timpul alocat fiecaruia sa fie unul limitat, iar postarile sa devina din ce in ce mai rare in cazul acesta.

Pe www.furia.ro se gasesc informatii prezentate intr-o maniera putin spre amuzanta, despre diverse chestiuni legate de recomandari asupra unui film bun, recenzia unei carti interesante abia citite ori ponturi referitoare la cea mai buna cazare in momentul in care alegeti sa plecati in vacanta.

Blogul este unul generalist, care se adreseaza tuturor categoriilor de varsta, indiferent de cat de ‘’avansat’’ esti sau nu in ale cititului de blog. Modalitatea de povestire a intamplarilor este una prietenoasa, aici avand ocazia sa gasesti si filmulete haioase pe langa celelalte tipuri de informatii deja existente.

Acestea fiind spuse, tot ce le mai ramane cititorilor este sa-si aleaga categoria de blog asupra carora doresc sa-si indrepte atentia, putand chiar sa devina activi din punctul acesta de vedere implicandu-se in dezbaterea temelor scrise pe blogul respectiv.

Jos mastile

Uneori ma intreb, noi folosim timpul sau timpul ne foloseste pe noi? De multe ori avem senzatia ca suntem in control, ca ne putem gestiona timpul si implicit viata pas dupa pas, insa nu stim ca el, timpul, are propriile lui planuri pentru noi. Unii se maturizeaza mai devreme, altii mai tarziu. Unii pornesc totul de la zero, altii primesc totul cu multe zerouri in cont. Unii se zbat sa urce treapta dupa treapta, altii ajung direct in varf fara prea mult efort. Lumea in care traim e o lume a contrastelor. O lume in care  culorile tipatoare tind sa ne distraga atentia de la negrul ce se afla sub ele. Da, oamenilor le place sa para ceea ce nu sunt, sa spuna ceea ce nu gandesc, sa isi puna masca fericirii desi multe probleme le apasa sufletul. De ce fac asta? De ce facem asta? Nu ne-am simti mai liberi, mai linistiti, mai impacati daca am dat totul pe fata, daca am spune: “da asta sunt eu, nu incerc sa par altceva doar pentru a ma vedea tu intr-o lumina buna”. Ce simplu ar fi daca nu ar trebui sa dam la o parte layer dupa layer, pentru a ajunge sa cunoastem pe cineva cu adevarat. Si in mod ironic este fix asa cum ni se intampla cand curatam o ceapa de multele ei straturi, incepem sa lacrimam. De ce? Pentru ca de multe ori descoperim sub multele straturi, o persoana straina de tot ceea ce credeam pana in acel moment.

Poate ca lumea in care traim ne-a facut asa, mai reci, mai calculati, mai pragmatici, mai duri, mai ascunsi, mai egoisti. Poate ca ea ne-a invatat ca, daca ne aratam adevarata fata oamenii profita, ne ranesc. Ne-a invatat ca, daca ne aratam asa cum suntem cu adevarat, devenim vulnerabili, devenim o prada usor de capturat. Asa ca decidem sa ne deghizam, sa ne mascam sentimentele, sa ne dezbracam de bunatate si sa ne imbracam zilnic hainele unei aparente fericirii. Totul pentru ce? Pentru a rezista in jungla pe care singuri ne-am creat-o. Singuri ne-am impartit in doua categorii: pradatori si prada. Singuri ne-am calcat valorile in picioare, poate si pe ale altora, pentru a ajunge intre cei puternici, intre cei de valoare, adica intre cei cu bani. Da, valoarea unui om, este astazi masurata in cifre, in carduri, in masini, case si alte posesiuni. Nimeni nu mai rescunoaste ca valoarea unui om sta in caracterul sau, in felul in care se comporta fata de semenii sai, in principiile pe care nu si le incalca pentru nimic in lume, in cuvantul sau pe care nu si-l da in van si in respectul pentru tot ceea ce exista pe acest Pamant.

E trist unde s-a ajuns. E trist ca ne ascundem unii de altii, ca nu mai stim nici noi cine suntem sub atatea infatisari, ca nu incetam odata cu acest show obositor. Pentru ca tot ce facem pentru a parea ceea ce nu suntem, ne oboseste, ne fura energia, acea energie buna, care ne face sa functionam  si sa traim frumos. Ne-ar fi asa de bine daca doar am fi cine suntem, daca ne-am spune lucrurile verde in fata, daca ne-am aprecia mai mult pentru ceea ce suntem in interior nu pentru carcasa colorata ce ne imbraca la exterior. Mereu ramane in mintea noastra acest “daca” atunci cand ezitam sa actionam si pierdem o oportunitate. Ar fi ideal “daca” acum am actiona si ne-am arata asa cum suntem, ce poate iesi rau? Cred ca am avea sufletele mai putin impovarate si zambetele si-ar pierde falsitatea. Incercati!

Instagram - platformă pentru photosharing

Deşi există de vreo trei ani pe piaţă şi de un an în custodia Facebook, am început să mă împrietenesc cu aplicaţia Instagram de abia în urmă cu câteva luni.

Neavând un cont de facebook, dar fiind fan declarat al fotografiei, am postat timid câteva fotografii. Pe parcurs, am început sa uploadez mai multe fotografii. De asemenea, am început să urmăresc conturile anumitor persoane a căror activitate fotografică o apreciez şi sunt, la rândul meu urmărită de alţi useri. Am găsit foarte multe conturi ale diferitor trupe şi cântăreţi precum Lana Del Rey, Macklemore sau Arctic Monkeys. De asemenea, multe persoane publice, trupe autohtone şi actori au cont pe renumita aplicaţie. Andi Moisescu, Tudor Chirilă, Paul Ipati, sunt doar câteva nume dintre exemplele de acest fel.

Prin urmare, Instagram, a devenit un alt canal de mediatizare pentru artişti, pentru bloggeri, dar şi pentru cei cu mici afaceri. Am dat deseori peste conturi ale unor persoane ce construiau biciclete, făceau grafitti sau făceau o adevărată opera de artă din aranjare mâncării în farfurie. De asemenea, vorbind de arta culinară, nici Jamie Oliver nu se arată străin de aplicaţia celor de la Facebook. El postează frecvent fotografii cu mâncarea pregătită în ziua respectivă, continuând cu dedicaţia lui pentru hrana sănătoasă. Însă, printre fotografiile de pe pagina sa, se numără şi cele cu familia şi prietenii.

Instragam este deci, un mediu foarte prietenos pentru Photo sharing. De asemenea, echipa promovează fotografiile bune, iar săptămânal dă diferite teme de concurs. Cele mai votate imagini apar postate pe contul Instagram, ceea ce este o distincţie apreciată printre utilizatori.

Update

1. Ieri am fost pe la banca, si aia mi-au dat bani. Sunt niste draguti astia de la BT. Nici nu stau la cozi, nici nu is acre angajatele, spre diferenta de alea de la BRD, care au o faima ‘buna’. Deci mi-au dat astia bani, asa ca m-am dus sa iau si eu autobuzul, ca tot omul nacajit, fara masina, prin Kolosvarul cesta mic. Si vine mereuas masina cea mare si opreste si ies oamenii ca sa iasa aia care coboare, si printre cei ce ies, un om ce tinea in maini un scaun. Ma uit ciudat, dar zic: Las, e doar un scaun. Intram cu totii in autobuz. Il vad pe omul asta. Statea linistit pe scaunul lui si se bucura de priveliste. Amu, intrebarea cea mare e: asta face asa tot timpul, si in cazul in care raspunsul e da, vi se pare o idee buna, sau o fi fost doar o intamplare, caz in care nu mai e asa funny treaba?
2. Seara m-au chemat oameni in oras. Insomnia e naspa si e full pe acolo cu acei minunati tineri interesanti, care in decurs de 5 ani vor reveni la starea lor normala de mediocritate si vom fi cu totii fericiti. Deci nu aveam loc. Deci unde sa mergem? Pai hai in Piaf. Am strambat putin din nas, ca e neste preturi frate acolo si un meniu, ca iti vine sa te iei de cap uneori. Plus ca e un local micut rau di tat, aerisire nem, adica sunt doua ferestruici pe acolo, dar nu fac o mare deferenta. En fin, problema cea mare urmeaza acum. Merem noi in Piaf. In prima faza, Celin Dion, Bryan Adams si ceva muzica din aia a anilor `90, din aia trista rau di tat, pentru cei nostalgici. Sa nu uitam, localul se numeste Piaf. You know… Edith Piaf. Urmeaza partea a doua a programului serii: hip-hop. Old school stuff and new stuff, and sentimental shit and….de toate, in sfarsit. Punct in care ne-am intrebat toti: Oare Edith era pretenara cu tati astia si din cand in cand, mai ieseau la o bere, o treaba? Nush ce ar fi fost mai rau: muzica de aseara sau muzica de la radio? Toate astea in a jazzy pub.Hmmmmmmmmmmmmmmmm….
Oricum, diseara ma duc sa beau cu doua fete frumoase rau di tat. Ma duc sa beu inseamna ca merem sa ne facem praf, ca e deja cazul. Asa, ca intre fete. Nu imi cereti sa filmez urmarile, ca nu ma voi supune!
Later, alligator!