1. Ieri am fost pe la banca, si aia
mi-au dat bani. Sunt niste draguti astia de la BT. Nici nu stau la cozi,
nici nu is acre angajatele, spre diferenta de alea de la BRD, care au o
faima ‘buna’.
Deci mi-au dat astia bani, asa ca m-am dus sa iau si eu autobuzul, ca
tot omul nacajit, fara masina, prin Kolosvarul cesta mic. Si vine
mereuas masina cea mare si opreste si ies oamenii ca sa iasa aia care
coboare, si printre cei ce ies, un om ce tinea in maini un scaun. Ma uit
ciudat, dar zic: Las, e doar un scaun. Intram cu totii in autobuz. Il
vad pe omul asta. Statea linistit pe scaunul lui si se bucura de
priveliste. Amu, intrebarea cea mare e: asta face asa tot timpul, si in
cazul in care raspunsul e da, vi se pare o idee buna, sau o fi fost doar
o intamplare, caz in care nu mai e asa funny treaba?
2. Seara m-au chemat oameni in oras. Insomnia e naspa si e full pe acolo cu acei minunati tineri interesanti, care in decurs de 5 ani vor reveni la starea lor normala de mediocritate si vom fi cu totii fericiti. Deci nu aveam loc. Deci unde sa mergem? Pai hai in Piaf. Am strambat putin din nas, ca e neste preturi frate acolo si un meniu, ca iti vine sa te iei de cap uneori. Plus ca e un local micut rau di tat, aerisire nem, adica sunt doua ferestruici pe acolo, dar nu fac o mare deferenta. En fin, problema cea mare urmeaza acum. Merem noi in Piaf. In prima faza, Celin Dion, Bryan Adams si ceva muzica din aia a anilor `90, din aia trista rau di tat, pentru cei nostalgici. Sa nu uitam, localul se numeste Piaf. You know… Edith Piaf. Urmeaza partea a doua a programului serii: hip-hop. Old school stuff and new stuff, and sentimental shit and….de toate, in sfarsit. Punct in care ne-am intrebat toti: Oare Edith era pretenara cu tati astia si din cand in cand, mai ieseau la o bere, o treaba? Nush ce ar fi fost mai rau: muzica de aseara sau muzica de la radio? Toate astea in a jazzy pub.Hmmmmmmmmmmmmmmmm….
Oricum, diseara ma duc sa beau cu doua fete frumoase rau di tat. Ma duc sa beu inseamna ca merem sa ne facem praf, ca e deja cazul. Asa, ca intre fete. Nu imi cereti sa filmez urmarile, ca nu ma voi supune!
Later, alligator!
2. Seara m-au chemat oameni in oras. Insomnia e naspa si e full pe acolo cu acei minunati tineri interesanti, care in decurs de 5 ani vor reveni la starea lor normala de mediocritate si vom fi cu totii fericiti. Deci nu aveam loc. Deci unde sa mergem? Pai hai in Piaf. Am strambat putin din nas, ca e neste preturi frate acolo si un meniu, ca iti vine sa te iei de cap uneori. Plus ca e un local micut rau di tat, aerisire nem, adica sunt doua ferestruici pe acolo, dar nu fac o mare deferenta. En fin, problema cea mare urmeaza acum. Merem noi in Piaf. In prima faza, Celin Dion, Bryan Adams si ceva muzica din aia a anilor `90, din aia trista rau di tat, pentru cei nostalgici. Sa nu uitam, localul se numeste Piaf. You know… Edith Piaf. Urmeaza partea a doua a programului serii: hip-hop. Old school stuff and new stuff, and sentimental shit and….de toate, in sfarsit. Punct in care ne-am intrebat toti: Oare Edith era pretenara cu tati astia si din cand in cand, mai ieseau la o bere, o treaba? Nush ce ar fi fost mai rau: muzica de aseara sau muzica de la radio? Toate astea in a jazzy pub.Hmmmmmmmmmmmmmmmm….
Oricum, diseara ma duc sa beau cu doua fete frumoase rau di tat. Ma duc sa beu inseamna ca merem sa ne facem praf, ca e deja cazul. Asa, ca intre fete. Nu imi cereti sa filmez urmarile, ca nu ma voi supune!
Later, alligator!
