Continuam seria indragitelor noastre
personaje, despre care va anuntam ca voi scrie in urma cu ceva vreme, cu
un model care este bineinteles, o inspiratie pentru noi toti. O eroare
umana demna de pus in rama, si in teapa, daca tot vine vorba de metode
medievale. Este vorba de acel coleg de lucru care este, dar de fapt nu este.
Exista firme si firme, exista angajati si angajati. Exista unele firme in care anumite tipuri de angajati au un succes nebun, succes pe care nu l-ar obtine sub nici o forma intr-o firma serioasa. Da, exista firme in care oamenii care nu fac nimic, sau ma rog, mai nimic, sunt apreciati la culme. De ce? Am sa va explic mai jos. Colegul despre care vorbim noi aici este un asemenea personaj.
Sa vorbim putin despre stilul sau de a NU munci, deoarece avand o experienta covarsitoare intr-o asemenea materie, a dus aceasta inactivitate la rang de arta. Sau asa s-ar lauda el, daca cineva s-ar obosi vreodata sa ii ia un interviu. Cum reuseste acest om sa stea degeaba o zi intreaga si sa primeasca acelasi salar ca si un alt om care munceste si isi da interesul? E simplu.
Sa spunem ca dimineata vine la lucru. Unii dintre noi avem deja cateva taskuri prestabilite pe ziua respectiva, pe care trebuie sa le ducem pana la capat. Colegul nostru insa e mai smecher. Face valva, isi cauta de lucru, stabileste taskuri, urla toata ziua ca nu mai rezista, pentru ca munca e stresanta, se plange mult de situatia lui si mai ales ameninta incontinuu ca pleaca. De cee aceasta o strategie buna? Pentru ca angajatorul nu se oboseste sa verifice. Aude doar ca omul e stresat si atunci inseamna ca lucreaza si atunci e bine. Insa colegul nostru drag nu munceste. El stie ca alti colegi de-ai lui sunt continciosi si profita de acest fapt. El stie ca daca el nu va face, cineva se va obosi sa faca, pentru a nu fi tras la raspundere. Cine stie, cineva va fi atat de prost incat sa ii ia si partea lui de munca. Si e adevarat, se gasesc asemenea prosti, care inimbecilitatea lor nu isi dau seama ca respectivul specimen e un parazit care traieste bine mersi pe spinarea lor si se hraneste cu munca lor. Pentru ca acesta e termenul pe care il vom folosi pentru a-i defini pe acesti oameni: paraziti.
Si daca nu face nimic, cu ce se ocupa acest parazit? Bineinteles, internetul e mare si variat. Informatie exista, de toate felurile, pentru toti si pentru toate. Dar…ce e important a se observa la acest specimen este ca, pe langa ca nu munceste o zi intreaga si doar navigheaza agale pe net, acesta nu alege macar ceva subiecte interesante si nici nu cauta sa isi piarda vremea cu folos, (pentru ca exista si aceasta varianta) din contra. De obicei, are un forum sau doua pe care le frecventeaza non-stop, cateva ziare unde selecteaza stirile cele mai comune, vulgare sau stupide posibile si bineinteles, discuta pe messenger. Cu ce fel de oameni nu se stie, dar putem banui ca sunt la fel de dotati in IQ ca si dansul.
Care e problema noastra cu existenta lor? Doar faptul ca nu este sesizata o diferenta clara intre noi si ei, avem aceeasi remuneratie, aceleasi beneficii si acelasi statut. Doar ca…Noi lucram, ei se plang. Exista cazuri in care ei depasesc orice limita a nesimtirii si isi asuma succesele si realizarile celor care muncesc, caz in care demisia este cea mai buna solutie (putem fi si violenti si agresivi, dar sa nu uitam, avem putina demnitate). Acesti paraziti nasc frustrari, porniri violente, fantezii morbide si nervi. Intr-un final, ei cauzeaza disperare si parasire a locului de munca.
Pai de ce nu spune nimeni nimic? Pentru ca asemenea lucruri nu se pot spune din doua motive:
1. E posibil ca seful sa o interpreteze extrem de prost, mai exact ca o vada ca pe o initiativa josnica de a-l sapa pe respectivul, ceea ce nu da prea bine la CV.
2. Parazitului nu i se poate spune direct, deoarece atunci cand trebuie sa lucrati impreuna o vreme indelungata, vrei ca atmosfera sa fie cat de normala.
Asa ca inghiti frustrarea si iti cauti de lucru in alta parte, sperand ca intre timp, o masina, un fulger, un cutremur, un ghiveci sa elimine nenorocirea ta, care iti zace ca un ghimpe in coasta.
Sunt sigur ca aceasta subspecie umana se gaseste mai peste tot, in mai toate firmele si mai sunt sigura ca o duc al naibii de bine, prin simplul fapt ca ei nu se streseaza, orice s-ar intampla. Daca vor nimeri un loc caldut, birou, internet, salariu decent, ei vor fi multumiti, deoarece evolutia profesionala sau personala e un concept ce tine de domeniul SF-ului pentru ei.
CUm putem scapa de ei? Nu putem scapa foarte usor de ei. Sau cel putin eu nu ma pot gandi la o solutie destul de buna si diplomatica.
Publicul, daca are ceva idei, poate sa ma ajute. Sunt sigura ca majoritatea dintre voi, cei care ati lucrat, cam stiti despre ce vorbesc. Speak up.
Exista firme si firme, exista angajati si angajati. Exista unele firme in care anumite tipuri de angajati au un succes nebun, succes pe care nu l-ar obtine sub nici o forma intr-o firma serioasa. Da, exista firme in care oamenii care nu fac nimic, sau ma rog, mai nimic, sunt apreciati la culme. De ce? Am sa va explic mai jos. Colegul despre care vorbim noi aici este un asemenea personaj.
Sa vorbim putin despre stilul sau de a NU munci, deoarece avand o experienta covarsitoare intr-o asemenea materie, a dus aceasta inactivitate la rang de arta. Sau asa s-ar lauda el, daca cineva s-ar obosi vreodata sa ii ia un interviu. Cum reuseste acest om sa stea degeaba o zi intreaga si sa primeasca acelasi salar ca si un alt om care munceste si isi da interesul? E simplu.
Sa spunem ca dimineata vine la lucru. Unii dintre noi avem deja cateva taskuri prestabilite pe ziua respectiva, pe care trebuie sa le ducem pana la capat. Colegul nostru insa e mai smecher. Face valva, isi cauta de lucru, stabileste taskuri, urla toata ziua ca nu mai rezista, pentru ca munca e stresanta, se plange mult de situatia lui si mai ales ameninta incontinuu ca pleaca. De cee aceasta o strategie buna? Pentru ca angajatorul nu se oboseste sa verifice. Aude doar ca omul e stresat si atunci inseamna ca lucreaza si atunci e bine. Insa colegul nostru drag nu munceste. El stie ca alti colegi de-ai lui sunt continciosi si profita de acest fapt. El stie ca daca el nu va face, cineva se va obosi sa faca, pentru a nu fi tras la raspundere. Cine stie, cineva va fi atat de prost incat sa ii ia si partea lui de munca. Si e adevarat, se gasesc asemenea prosti, care inimbecilitatea lor nu isi dau seama ca respectivul specimen e un parazit care traieste bine mersi pe spinarea lor si se hraneste cu munca lor. Pentru ca acesta e termenul pe care il vom folosi pentru a-i defini pe acesti oameni: paraziti.
Si daca nu face nimic, cu ce se ocupa acest parazit? Bineinteles, internetul e mare si variat. Informatie exista, de toate felurile, pentru toti si pentru toate. Dar…ce e important a se observa la acest specimen este ca, pe langa ca nu munceste o zi intreaga si doar navigheaza agale pe net, acesta nu alege macar ceva subiecte interesante si nici nu cauta sa isi piarda vremea cu folos, (pentru ca exista si aceasta varianta) din contra. De obicei, are un forum sau doua pe care le frecventeaza non-stop, cateva ziare unde selecteaza stirile cele mai comune, vulgare sau stupide posibile si bineinteles, discuta pe messenger. Cu ce fel de oameni nu se stie, dar putem banui ca sunt la fel de dotati in IQ ca si dansul.
Care e problema noastra cu existenta lor? Doar faptul ca nu este sesizata o diferenta clara intre noi si ei, avem aceeasi remuneratie, aceleasi beneficii si acelasi statut. Doar ca…Noi lucram, ei se plang. Exista cazuri in care ei depasesc orice limita a nesimtirii si isi asuma succesele si realizarile celor care muncesc, caz in care demisia este cea mai buna solutie (putem fi si violenti si agresivi, dar sa nu uitam, avem putina demnitate). Acesti paraziti nasc frustrari, porniri violente, fantezii morbide si nervi. Intr-un final, ei cauzeaza disperare si parasire a locului de munca.
Pai de ce nu spune nimeni nimic? Pentru ca asemenea lucruri nu se pot spune din doua motive:
1. E posibil ca seful sa o interpreteze extrem de prost, mai exact ca o vada ca pe o initiativa josnica de a-l sapa pe respectivul, ceea ce nu da prea bine la CV.
2. Parazitului nu i se poate spune direct, deoarece atunci cand trebuie sa lucrati impreuna o vreme indelungata, vrei ca atmosfera sa fie cat de normala.
Asa ca inghiti frustrarea si iti cauti de lucru in alta parte, sperand ca intre timp, o masina, un fulger, un cutremur, un ghiveci sa elimine nenorocirea ta, care iti zace ca un ghimpe in coasta.
Sunt sigur ca aceasta subspecie umana se gaseste mai peste tot, in mai toate firmele si mai sunt sigura ca o duc al naibii de bine, prin simplul fapt ca ei nu se streseaza, orice s-ar intampla. Daca vor nimeri un loc caldut, birou, internet, salariu decent, ei vor fi multumiti, deoarece evolutia profesionala sau personala e un concept ce tine de domeniul SF-ului pentru ei.
CUm putem scapa de ei? Nu putem scapa foarte usor de ei. Sau cel putin eu nu ma pot gandi la o solutie destul de buna si diplomatica.
Publicul, daca are ceva idei, poate sa ma ajute. Sunt sigura ca majoritatea dintre voi, cei care ati lucrat, cam stiti despre ce vorbesc. Speak up.
